Traditia Oualor de Paste

Traditia Oualor de Paste
Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

Este o adevarata placere si bucurie sa pregatim ouale de Pasti. Apoi, sa le vedem cum stralucesc pe masa incarcata de cozonaci, pasca si friptura de miel si sa incercam emotia impartirii lor, pentru pomenirea celor care nu mai sunt printre noi.

Arta si precizie
Arta decorarii oualor – o forma de cultura traditionala, cu o puternica individualitate etnica – sintetizeaza o multitudine de aspecte: istorice, culturale si estetice.

Oul alb este ambiguu; de aceea, pentru ziua de Pasti, el trebuie tratat cu precautii rituale. Tarancile din Bucovina „il vindeca“, „scriindu-l“ sau „inchistrindu-l“. In alte parti, el este „sapat“, „muncit“, „picat“, „impuiat“ sau „nacajit“.

Sa descifram impreuna cateva dintre tainele oualor de Pasti, observand cum sunt ele incondeiate, cu ce motive sunt decorate si care sunt traditiile legate de vopsirea oualor rosii in diferite zone ale tarii noastre.

Cosul de Pasti
traditii-oua11In cosul pentru mers la biserica in ziua de Pasti se pun: pasca, oua, o bucata de slanina afumata, friptura de miel si alte preparate, care sunt duse spre a fi sfintite. In unele zone ale tarii, familia merge cu acest cos la mormintele rudelor, unde intinde masa si gusta din bucate alaturi de cei care le-au fost dragi.

In alte zone, familia merge cu cosul acasa. Toata lumea se spala pe fata cu apa in care a fost pus un ban de argint si un ou rosu, credinta fiind ca apa a capatat astfel proprietati purificatoare. Apoi, capul familiei imparte tuturor din pasca sfintita.

Culorile
Ca principal asociat al ornamentului, cromatica oualor decorate prezinta o gama multipla de combinatii: galbenul evoca lumina, tineretea, fericirea, recolta bogata, ospitalitatea; rosul – culoarea magica, simbolul sangelui, deci al vietii, al focului purificator, al soarelui, al dragostei, al bucuriei de viata; albastrul cerului si al vazduhului– talisman al vitalitatii si al sanatatii; negrul – simbolul absolutului, al statorniciei si al eternitatii – a fost atribuit in mitologie divinitatilor sau duhurilor care traiesc sub pamant; maroul este simbolul pamantului roditor.

Ornamentele
Elementele ornamentale de baza in decorarea oualor sunt reprezentarile stelare, rozetele, elementele sigmoide, bradutii si mai ales volutele, care dau structura fundamentala a compozitiei. Restul inventarului ornamental este extrem de bogat si variat ca tematica, in functie de zonele in care ouale sunt lucrate. Daca intrebi o femeie de unde a luat modelul, ea iti va raspunde: „Le incondeiem din gand“ (Filoteia Dramjici, din Vatra Moldovitei).

Adesea, pe oua sunt pictate reprezentari antropomorfe sau zoomorfe, la a caror vedere te simti transportat in Egiptul Antic; unele dintre acestea sunt stilizate, dar usor de recunoscut. Cum creatoarele se inspira in general din natura, printre motivele abordate putem intalni reprezentari din:

  • Seria regnului animal: albina, broasca, racul, porumbita, greierul, zmeul, rata, sarpele, melcul. Mai apar si anumite parti din corpul animalelor: unghia caprei, laba gastei, creasta cocosului, urechile iepurelui, coarnele berbecului, coada racului, dintii leului, ochiul boului etc. (Olt, Dolj, Valcea, Bucovina).
  • Seria motivelor vegetale. Plantele ocupa un loc foarte important in incondeierea oualor. Frunzele arborilor, florile si fructele ofera creatoarelor posibilitatea sa redea o gama larga de motive: frunza bradului, frunza stejarului, frunza de mesteacan, frunza de salcie, vascul, floarea marului, florile de par, frunza trifoiului, garoafa, ghiocelul, margaritarul, ciubotica-cucului, frunza de fragi, capsunile, miezul de nuca, pastaile, spicul graului, al orzului, crengute (Oltenia, Bistrita-Nasaud, Cluj, Brasov). De asemenea, pe unele oua mai intalnim flori fantastice, precum „floarea domneasca“ (Bucovina, Transilvania, Muntenia).
  • Seria uneltelor. Adesea, femeile „inchistresc“ ouale cu motive reprezentand unelte casnice sau unelte folosite la munca campului, ale caror contururi sunt usor de surprins si de reprodus: grebla, lopata, harletul, sapa, secera, roata carului, roata morii, scara, butoiasul (fedelesul), furculita, vartelnita, furca de tors, fierul plugului, carja ciobanului (Bucovina, Oltenia, Muntenia). Multe oua prezinta ornamente din industria casnica textila. In acest sens, sunt sugestive ornamentele numite „48 de clini“ (clinul format la croirea camasilor), „maneci costeseste“, „maneci sucite“ (Bucovina).
  • Alte elemente grafice

O alta categorie de ornamente (desagii si braul popii, degetele, calea-ratacita, crucea Pastelui sau crucea Pastelui cu ingeri, heruvimii, coroana regala) sunt pictate pe ouale care se decoreaza la Bran si in Arges, Buzau, Oltenia.

Motivele ornamentale reprezentate pe ouale incondeiate sunt mult mai numeroase decat cele enumerate aici, iar combinatiile avand ca sursa acelasi motiv sunt, practic, nelimitate. Nu pot lipsi din prezentare ouale desenate la Poiana Marului (marmorate) sau cele pictate cu flori pe un strat de rumegus (Zona Ardealului).

Pastratorii traditiilor
In multe zone, incondeierea oualor a devenit o sursa de existenta. Mai ales in Bucovina, femeile au inceput sa impodobeasca oua pentru a le vinde apoi la targuri, muzeelor din tara, dar si din strainatate, reusind astfel sa asigure existenta familiilor lor.

Si daca ouale rosii sau cele incondeiate, binecuvantate in lunga veghe a Invierii, sunt o traditie, fie ca Invierea Domnului sa devina pentru noi toti o prezenta traita in fiecare zi, spre a putea rosti intotdeauna „Hristos a inviat!“.

In toata tara, ouale vopsite de Pasti sunt puse la icoana sau in hrana vitelor, sunt impartite pentru pomenirea celor adormiti sau ii aduna laolalta pe cei vii. De Pasti, in Bucovina, tatal, capul familiei, ia un ou sfintit si-l imparte cu toti ai casei, pentru ca acela dintre ei care s-ar „rataci“ peste an, sa fie in stare sa „vada“ chipurile celorlalti si astfel sa gaseasca drumul inapoi.

traditii-oua9 traditii-oua10

Etapele incondeierii

  1. Pe oul alb, se aplica primul ornament de ceara.
  2. Se scufunda oul in culoarea cea mai deschisa, apoi se adauga, cu ceara, alte ornamente.
  3. Se scufunda oul in culori din ce in ce mai inchise, dupa fiecare etapa aplicandu-se noi ornamente.
  4. Dupa ce oul este bagat la cuptor, ceara care a acoperit diverse straturi de vopsea se topeste, lasand la vedere culorile aplicate. E prea frumos ca sa-l mananci!

Georgeta Rosu
Etnolog, Muzeul Taranului Roman
Foto: Muzeul Taranului Roman si Steliana Preda

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.
Din aceeasi categorie