Ce se vindea la mica publicitate in urma cu 111 ani

Ce se vindea la mica publicitate in urma cu 111 ani
Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

In vara lui 1904, ziarele vremii care costau, in medie, 10 bani erau ticsite de anunturi de mica publicitate. Ce se vindea, ce oferte de munca existau in epoca? Va dezvaluim in serialul „CANCAN DE ODINIOARA„, sub semnatura jurnalistului Adrian Artene.

In „Adeverul politic” din 27 august 1904, fabrica “Plugarul” din Giurgiu promova “saramura de seminta pentru murat griul”, un produs care ajuta “la cresterea si intarirea bobului de griu”. Satenii erau indemnati “a nu se lua dupa reclama de balciu a unor fabricanti cari prin cuvinte late, cauta sa desfaca marfa lor”.

Hotelul “Unirea” de pe strada Covaci din Bucuresti oferea “camere separate si paturi cu pretul cel mai redus posibil”. Era garantata “curatenia exemplara”. Tamplarul J. Gavrila daduse anunt ca „primeste Ambalage de Mobile (…) ocupindu-se tot de odata si cu aranjamentul caselor executind toate acestea cu un pret extrem de moderat”.

La mare cautare erau si “palariile de Dame cele mai elegante”, care putea fi cumparate cu 2 lei din strada Gabroveni (aflata azi in Centrul Istoric al Capitalei).

O tanara se oferea sa fie „dama de companie la copii”!

Pe de alta parte, o tanara doamna, vorbitoare de germana, engleza si franceza, accepta (contra unui salariu de 80 de lei lunar) “in timpul verii un post la tara la un mare mosier”. Nu era singura tanara care isi dorea o slujba: „Inteligenta, tinara, cauta loc ca menagera, dama de companie, la copii, supraveghetoare functionara, vinzatoare, casiera sau ori-ce alta ocupatiune la o familie onorabila”, iar in privinta retributiei avea “pretentiuni absolut modeste”.

ce-se-vindea-la-mica-publicitate-in-urma-cu-111-ani-romania-rurala-legende-traditii-si-istorie-1

In acest timp, un tanar “vechiu functionar” dorea “un asociat cu un capital de cel putin 6000 lei pentru a deschide un magazin de ferarie”, iar doctorul E. Manolescu vindeca “impotenta si slabirea fortelor sexuale, boalele lumesti si de femei”.

„Invataturile de masagiu pentru doamne, domni” costau 25 de bani

Acelasi ziar, „Adeverul politic„, publica in toamna lui 1904 alte anunturi de mica publicitate. Bazarul “Union” se lauda cu “Mobile pentru toate clasele Societatii, in toate calitatile si cu preturile cele mai moderate”, iar “Societatea de comandita” Weil, Joseph & Co. comercializa, printre altele, “Celebrele semanatoare in rinduri”, dar si pluguri intregi de otel.

E clar ca reclama era sufletul comertului si in urma cu 111 ani. De pilda, depozitul “Economu & Zlatko” scotea la vanzare “Conserve de Legume fabricate dupa ploae cu preturi forte avantagioase”.

Mai mult, la rubrica „Mica publicitate” era o avalansa de… „maruntisuri”: se comercializa si “Petrol Regal in bidoane si lazi adus la domiciliu”, dar existau si „super-oferte” la “Croitorie pentru Dame: Bluze de Barchet de la lei 1,80 sus, foi, jupoane, sorturi, broderii”.

Nici placerile trupesti nu erau neglijate. Doamnele si domnii erau ademeniti cu “invataturi de masagiu” daca plateau „doar 25 de bani„.

Adeverul politic” nu era singura publicatie care gazduia anunturi. Revista „Albina” (in editia din 14 noiembrie 1904) gasise o metoda sa-si „premieze” cititorii si oferea cupoane de 5% „reductie” la… „cel mai mare si vast magasin si singurul care vinde eftin. Dilnic sosesc Incaltaminte Negre si Colori, pentru Barbati, Dame si Copii din propria noastra Fabrica, lucrate de noi„.

Albina” publica, la acea vreme, si o lista de preturi „corente”, astfel:

– ghetele de barbati „de Vax cu Elastic sau Sireturi” costau intre 10,95 si 13,95 lei, ghetele de barbati „de Lack cu Elastic sau Sireturi – intre 12,95 si 14,95 lei, iar ghetele de dama „de Chevreau negre cu Sireturi – intre 10.95 si 13,95 lei. Mai mult, existau si oferte la „manusi Glace, Albe, Colori si Negre pentru Dame – Lei 2,50 si pentru Barbati – Lei 2,95”, iar calitatea era garantata suta la suta de catre comerciant: „Rupandu-se la incercare, se da alta pereche„.

In urma cu 111 ani, anunturile publicitare apareau pana si intr-una dintre cele mai populare reviste umoristice ale secolului al XX-lea, despre care faimosul jurnalist Pamfil Seicaru avea sa scrie, ulterior, ca era „cea mai spirituala si mai cunoscuta publicatie satirica romana„.

Celebra revista „Furnica„, infiintata chiar in 1904 de catre George Ranetti si N.D. Taran, aloca o pagina intreaga articolelor de mica si mare publicitate. Astfel, aflam ca, de la „Cofetaria Unirea”, bucurestenii puteau cumpara produse de „Patiserie fina”, dar si „Vinuri streine si indigene Champagne”.

De asemenea, in „Furnica„, „bunele gospodine” erau indrumate sa se aprovizioneze de la „renumitul magazin de Coloniale, Delicatese si Bauturi Mercur”, unde totul era „Eftin si bun!„, iar contra tusei sau bronsitei erau recomandate „Pastilele Senegal – cutia 1 leu„.

Hotelul „Taranu” (fost Grivita) anunta – prin intermediul revistei – faptul ca pune la dispozitie „camere mobilate curat cu pretul de la un leu in sus„, iar hotelul-berarie „Constantinopol” oferea „aperitive, cafele, o muzica multumitoare si camere curate si ieftine, cu intrare retrasa„.

Si „Restaurantul Nita Dumitrescu” de pe Calea Grivitei isi facea reclama in „Furnica„, aratand ca „Se maninca bine, eftin si curat – 9 lei cartela„.

De altfel, in epoca, companiile straine erau si ele prezente pe piata din Romania si isi promovau produsele in paginile ziarelor.“Vichy, proprietatea Statului Frances” avea renumele, in acele vremuri, ca vinde ape naturale care erau “ferite de contrafaceri”, in timp ce „Hotelul Continental” din Viena isi facea reclama cu “preturi moderate si ascensoriu”! Dar, aproape orice, se vindea la acel moment, de vreme ce fabrica germana “Weber & Seelander” anunta ca are promotii la “masini complete sau partiale pentru fabricatiunea de sapun”.

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.
Din aceeasi categorie